Fiecare tărâm își are propriul spirit, iar al nostru, românesc, este încărcat de

spiritualitate şi tradiţie. Unul din filonii tradiţionali este reprezentat şi relevat de
ceramica ce își trage originile din cele mai vechi timpuri. Trei elemente esenţiale:
pământul, apa şi focul peste care sufletul olarului trece, prind formă şi se bucura de o
mare admiraţie chiar şi în zilele noastre.
Olăritul de Vădastra, situat între meşteşug şi artă, este moştenit de români din
vremuri îndepărtate, de la strămoșii noştri din neolitic. Aflându-se la limita dintre
meşteşug şi artă, adică între utilitate şi materializare a unor însuşiri artistice, vasele
din ceramică de Vădastra, de orice tip ar fi, cuprind în ele virtuţi artistice ce decurg
dintr-o reală știință, din imaginaţia creatorului popular, dintr-o stăpânire anevoioasă şi
deloc ușoară a tehnicilor neolitice de modelare.
Forţa prin care se impun aceste obiecte, pe care majoritatea le consideră a fi
opere de artă, rezidă nu în strălucirea moartă a unui obiect făcut printr-un proces
industrializat, ci țâșnește din rostuirea plină de vitalitate pe care mâinile artistului-olar
o dă lutului, înnobilându-l prin propriul efort şi suferință. Obiectele de lut, fie ca sunt
amfore, statuete, idoli, farfurii decorative etc. poartă în ele fiinţa vie a ceramistului şi a
pământului din care sunt modelate. Astăzi prin metode moderne se pot testa vasele
pentru a li se citi originea şi asta pentru că fiecare bucată de lut modelata poarta în
ea un anume magnetism ce poate fi masurat şi care indică zona din care a fost ales
pamantul. Vasele astfel facute sunt obiecte vii. (Metoda arheomagnetică, care se
bazează pe faptul că lutul ars are o proprietatea importantă: aceea de a memora, pe
durata răcirii, câmpul magnetic al locului în care are loc procesul de ardere. Drept
urmare, metoda arheomagnetică poate fi utilizată numai pentru obiecte din lut ars
care au rămas pe loc după ardere ca, de exemplu, oale găsite în cuptoare de ars
ceramica sau pe vetre, pereţi din lut ai unei locuinţe care a ars şi apoi s-a prăbuşit pe
loc).
Efortul olarului incepe din momentul in care merge sa isi aleaga pamantul, loc
numai de el stiut, pamant ce este adus la vatra unde incepe a fi curatat, dospit,
framantat, modelat, uscat, ornamentat, ars.
Astfel, argila, de cea mai buna calitate, este adusa in curte si lasata la "dospit”
vreme de cateva saptamani. In cadrul acestui proces, argila este maruntita si udata
cu apa la un anumit interval de timp. Apoi, lutul este taiat in bucati mari, batute cu
maiul si udate.
Aceste bucati de lut, cunoscute si sub numele de "turte" sunt aduse in atelier
si asezate pe o platforma de lemn. Urmeaza framantari repetate cu picioarele, apoi
cu mainile pana cand capata un aspect unsuros. Lutul este apoi taiat felii cu
cutitoaia, care iarasi se amesteca, si se bat cu maiul pentru a obtine o pasta
omogena. Cand olarul considera ca pasta este buna aceasta se imparte in bulgari

rotunjiti si de marime egala. Dospirea si framantarea se inscriu printre cele mai
importante operatii, migaloase si obositoare, dar care asigura in buna parte calitatea
produselor.

Bulgarii de lut ajung apoi pe masa de modelat. Pentru ceramica de Vadastra,
olaritul cunoaste o tehnica aparte, in care nu este folosita roata olarului ci doar un
snur si mainile artistului.
„Vasul îl ridic cu ajutorul şnurului. Prima datã realizez partea de jos a vasului,
adicã fundul vasului, care este asemãnãtor cu o turtiţã, apoi fac un şnur pe care îl
pun ca o spiralã şi cu el ridic pereţii vasului presând mereu şi uniformizând. Dupã
ridicarea vasului netezesc şi decorez cu diverse motive: spiralã simplã, spiralã dublã,
simpli şi dubli colţi de lup, colţi de lup în zig-zag. Ele sunt continuitatea vieţii pe
pãmânt! Îl las la uscat câteva zile dupã care îl ard în cuptor la 900 de grade Celsius,
asta ca sã obţin culoarea neagrã specificã. Dupã scoaterea din cuptor fixez caolinul
pe pereţii vasului, care are rolul de a scoate decorul în evidenţã”, spune meşterul”.

Sperand ca dupa citirea acestor randuri sunteti convinsi, ca si noi, de magia
intregului proces de zamislire a unei forme din lut, veti privi de acum inainte cu alti
ochi, aceste obiecte de arta, atat de pretioase!
Fiecare obiect descris in paginile site-ului este produsul unui efort considerabil
si poarta amprenta energetica atat a locului de provenienta, cat si a virtutiilor pe care
maestrul olar le detine.

Vladimir Dumitrescu- Arta preistorica în România, Bucuresti, 1974.
Vladimir Dumitrescu- Arta culturii Cucuteni, Bucuresti, 1979.
Vladimir Dumitrescu- Arta neolitica în România, Bucuresti, 1968
Eugen Comsa- Neoliticul pe teritoriul Romaniei. Consideratii, Bucuresti, 198