Vadastra pottery

Victor TIŢA

Fiecare tărâm își are propriul spirit, iar al nostru, românesc, este încărcat de spiritualitate şi tradiţie. Unul din filonii tradiţionali este reprezentat şi relevat de ceramica ce își trage originile din cele mai vechi timpuri. Trei elemente esenţiale: pământul, apa şi focul, peste care sufletul olarului trece, prind formă şi se bucură de o mare admiraţie chiar şi în zilele noastre.

          Olăritul de Vădastra, cu totul legat de cultura Vădastra, din localitatea Vădastra (repet cu mândrie), din sudul judeţului Olt, situat între meşteşug şi artă, este moştenit de români din vremuri îndepărtate, de la strămoșii noştri din neolitic. Aflându-se la limita dintre meşteşug şi artă, adică între utilitate şi materializare a unor însuşiri artistice, vasele, statuetele, idolii din ceramica neagră de Vădastra, de orice tip ar fi, cuprind în ele virtuţi artistice ce decurg dintr-o reală știință, din imaginaţia creatorului popular, a maestrului Ionel Cococi, dintr-o stăpânire anevoioasă, genială şi deloc ușoară a tehnicilor neolitice de modelare.

          Forţa prin care se impun aceste obiecte, pe care majoritatea le consideră a fi opere de artă, rezidă nu în strălucirea moartă a unui lucru făcut printr-un proces industrializat, ci țâșnește din rostuirea plină de vitalitate pe care mâinile artistului-olar o dă lutului, înnobilându-l, însufleţindu-l prin propriul efort şi suferință. Obiectele de lut, fie ca sunt amfore, statuete, idoli, zeiţe, farfurii decorative etc. poartă în ele fiinţa vie a ceramistului, a pământului din care sunt modelate, a încrustărilor neolitice potenţate de albul caolin, a puterilor miraculoase despre care maestrul povesteşte atât de deschis.  

Astăzi, prin metode moderne, se pot testa vasele pentru a li se citi originea şi asta pentru că fiecare bucată de lut modelată poartă în ea un anume magnetism ce poate fi măsurat şi care indică zona din care a fost ales pamantul. Vasele astfel făcute sunt obiecte vii. (Metoda arheomagnetică, care se bazează pe faptul că lutul ars are o proprietatea importantă: aceea de a memora, pe durata răcirii, câmpul magnetic al locului în care are loc procesul de ardere. Drept urmare, metoda arheomagnetică poate fi utilizată numai pentru obiecte din lut ars care au rămas pe loc după ardere ca, de exemplu, oale găsite în cuptoare de ars ceramica sau pe vetre, pereţi din lut ai unei locuinţe care a ars şi apoi s-a prăbuşit pe loc).

          Efortul olarului, aşa cum îi place să se numească Ionel Cococi, începe din momentul în care merge să își aleagă pământul, loc numai de el ştiut, pământ ce este adus la vatră unde începe a fi curăţat, dospit, frământat, modelat, uscat, ars, ornamentat cu caolin.

Astfel, argila de Vădastra, de cea mai bună calitate, de o culoare gri, este adusă în curte şi lăsată la „dospit” vreme de câteva săptămâni. În cadrul acestui proces, argila este mărunțită şi udată cu apă la un anumit interval de timp. Apoi, lutul este tăiat în bucăţi mari, bătute cu maiul şi udate. Aceste bucăţi de lut, cunoscute şi sub numele de „turte” sunt aduse în atelier şi asezate pe o platforma de lemn. Urmează frământări repetate până când capătă un aspect unsuros. Lutul este apoi tăiat felii cu cuţitoaia, care iarăşi se amestecă, şi se bat cu maiul pentru a obţine o pastă omogenă. Când olarul consideră că pasta este bună, aceasta se împarte în bulgări pe care apoi îi transformă în şnururi groase, de mărime egală. Dospirea şi frământarea se înscriu printre cele mai importante operaţii, migăloase şi obositoare, dar care asigură, în bună parte, calitatea produselor.

      Şnururile de lut ajung apoi pe masa de modelat. Pentru ceramica de Vădastra, olaritul cunoaşte o tehnică aparte, în care nu este folosită roata olarului ci doar acest şnur şi mâinile artistului. Toate sunt învăluite de misterul atelierului simplu pe uşa căruia ies, spre un cuptor de configuraţie neolitică, misterioasele vase, care arse, devin dintr-un gri deschis, negre: Ceramica neagră de Vădastra încrustată cu motive neolitice miraculoase. Spirala dublă, colţii de lup aflate pe opere de artă cu denumiri încărcate de vremurile din care vin: Zeiţa fertilităţii, Amfora, Idolii fertilităţii, Mama şi copii etc. Denumiri care, dincolo de formă, însufleţesc.

„Vasul îl ridic cu ajutorul şnurului. Prima datã realizez partea de jos a vasului, adicã fundul vasului, care este asemãnãtor cu o turtiţã, apoi fac un şnur pe care îl pun ca o spiralã şi cu el ridic pereţii vasului presând mereu şi uniformizând. Dupã ridicarea vasului netezesc şi decorez cu diverse motive: spiralã simplã, spiralã dublã, simpli şi dubli colţi de lup, colţi de lup în zig-zag. Ele sunt continuitatea vieţii pe pãmânt! Îl las la uscat câteva zile dupã care îl ard în cuptor la 900 de grade Celsius, asta ca sã obţin culoarea neagrã specificã. Dupã scoaterea din cuptor fixez caolinul pe pereţii vasului, care are rolul de a scoate decorul în evidenţă”, spune meşterul Ionel Cococi din Vădastra.

Sperăm ca după citirea acestor rânduri să fiţi convinși, ca şi noi, de magia întregului proces de zămislire, ce imită tehnicile neolitice, a formelor din lutul de Vădastra şi veți privi de acum înainte şi cu ochii sufletului, aceste opere de artă, atât de prețioase, cărora maestrul-olar Ionel Cococi le dă viaţă!

1. Eugen Comşa, Neoliticul pe teritoriul României. Considerații, București, 1987

2. Vladimir Dumitrescu, Arta preistorica în România, București, 1974.

3. Vladimir Dumitrescu, Arta culturii Cucuteni, București, 1979.

4. Vladimir Dumitrescu, Arta neolitica în România, București, 1968

5. www.vadastrapottery.com